Matei Enric
Ca absolvent a clasei de pictura murala din cadrul Facultatii de Teologie, am participat la lucrari de restaurare in biserici vechi din toata tara. Fiind in acest mod foarte apropiat de pictura maestrilor vechi, am inceput sa o inteleg mai bine, si sa o apreciez mai mult. Aceasta influenta se observa in lucrarile mele, ce combina viziunea evului mediu cu perspectiva contemporana.
În fiecare din noi există ecouri ale unei alte lumi. Eu am încercat să preiau, să traduc aceste elemente care ţin de alt timp. Dar le aşez în altă cheie, ce ţine de limbajul propriu artei contemporane. Le aduc astfel în actualitate.
Într-o lucrare, consider, ca toate elementele trebuie să creeze o armonie precum cea din natura. Orice lucru forţat, ce nu se află în concordanţă cu creşterea naturală a lucrării, creează o impresie neplăcută.
Astfel, o lucrare creşte precum un copac. Trebuie ca ideea de la care se porneşte să fie lăsată să se „coacă”, să prindă rădăcini. Şi cu cât rădăcinile sunt mai puternice, cu atât lucrarea va fi mai impunătoare.





